Accueil
Aimé CESAIRE
Frantz FANON
Paulette NARDAL
René MENIL
Edouard GLISSANT
Suzanne CESAIRE
Jean BERNABE
Guy CABORT MASSON
Vincent PLACOLY
Derek WALCOTT
Price MARS
Jacques ROUMAIN
Guy TIROLIEN
Jacques-Stephen ALEXIS
Sonny RUPAIRE
Georges GRATIANT
Marie VIEUX-CHAUVET
Léon-Gontran DAMAS
Firmin ANTENOR
Edouard Jacques MAUNICK
Saint-John PERSE
Maximilien LAROCHE
Aude-Emmanuelle HOAREAU
Georges MAUVOIS
Marcel MANVILLE
Daniel HONORE
Alain ANSELIN
Jacques COURSIL

LE DISCOURS EN CORSE DE JEAN-GUY TALAMONI, PRESIDENT DE L'ASSEMBLEE DE CORSE

LE DISCOURS EN CORSE DE JEAN-GUY TALAMONI, PRESIDENT DE L'ASSEMBLEE DE CORSE

   Les nouveaux présidents de l'Assemblée de Corse, Gilles SIMEONI (exécutif) et Jean-Guy TALAMONI (assemblée), ont donc prononcé leurs discours d'investiture en langue corse, déclenchant la fureur de tout ce que la France compte comme jacobins et de nostalgiques de la colonisation. A l'"l'Algérie française" d'antan correspond, pour ces gens-là, "la Corse française" d'aujourd'hui. Sauf que l'histoire est en marche et qu'elle ne s'arrêtera pas au seuil de l'île de Beauté.

   Les deux leaders corses avaient inscrit dans leur programme la co-officialité du corse et du français et quoi de plus normal, une fois démocratiquement élus, qu'ils commencent à mettre leurs paroles en actes. Car un peuple n'existe que s'il possède une langue et une culture propres et c'est ce qu'il apporte au monde. C'est sa contribution à l'humanité. Les langues corse, basque, catalane, berbère, nahualt, tahitienne etc...aussi petites soient-elles en nombre de locuteurs témoignent de l'extraordinaire inventivité du genre humain. Un proverbe africain dit que lorsqu'un vieillard meure, c'est une bibliothèque qui brûle. On pourrait dire que lorsqu'une langue meure, c'est cent bibliothèques qui brûlent.
   On notera qu'à la Martinique, lors de l'installation de la Collectivité Territoriale, il n'y a pas eu un seul mot de créole prononcé. Le Préfet a même été invité à s'exprimer. S'il avait voulu se montrer facétieux, il se serait fait écrire deux phrases en créole...

Installazione di l’Assemblea di Corsica, u 17.XII.2015

Oghje, più chè mai, ci tocca à fà di st’Assemblea un locu di demucrazia induve ognunu puderà dì ciò ch’ellu criderà esse u megliu per u bè cumunu.
È u nostru duvere serà di permette à ognunu d’esse ascultatu, circandu, ogni volta ch’ella serà pussibule, di fà parlà a Corsica d’una voce sola. U rispettu di l’altru, a brama di cunvince è di serve l’interessi suprani di a Corsica guideranu, ne sò cunvintu, i nostri passi à tutti.
Per contu meiu, seraghju naturalamente u presidente di tutti l’eletti di st’Assemblea.
Ma nanzu, mi tocca à dì duie parolle à nome di i mei, à nome di sta parte di u muvimentu naziunale chì ùn hà mai accittatu di ricunnosce l’autorità francese nantu à a terra di Corsica.
À nome di tutti quelli chì, dipoi 1768, anu cumbattutu per chì a Corsica fermessi una nazione.
À nome di quelli chì ùn anu mai rinunciatu à l’idea d’indipendenza.
È oghje, simu ghjunti quì, è simu ghjunti vitturiosi, incù i nostri fratelli di Femu a Corsica chì vogliu salutà.
Ma simu ghjunti quì dinù incù ciò chè no simu è ciò chè no purtemu.
Simu ghjunti quì incù tutti quelli chì, cum’è noi, anu sempre cumbattutu l’autorità francese nantu à a terra di Corsica.
Simu ghjunti quì incù i cispreri di Paoli, cascati in u Borgu è in Pontenovu , simu ghjunti quì incù i militanti di u Fronte, morti per a Corsica.
Simu ghjunti quì incù Marcu Maria Albertini è Ghjuvan Battista Acquaviva.
Simu ghjunti quì incù a folla immensa è muta di tutti quelli chì anu datu a so vita perch’ellu campi u populu corsu.
Entranu oghje, incù noi, in issu locu santu di a dimucrazia corsa.
Simu ghjunti quì incù i nostri prigiuneri.
Simu ghjunti quì incù i nostri machjaghjoli.
Simu ghjunti quì incù u ricordu di i nostri strazii, di i nostri sbaglii dinù, ma incù a nostra fede, a nostra sincerità.
Simu ghjunti quì incù e lacrime di e mamme addisperate, di e moglie scunsulate.
Ma simu ghjunti quì incù a risa di i nostri zitelli, incù a speranza tamanta chì ci porta, incù l’amore di a nostra terra è di u nostru populu.
Simu ghjunti quì incù tutti i nostri, è simu ghjunti per porghje a manu.
Per porghje a manu à tutti i Corsi è à quelli chì so ghjunti ind’è noi ùn hè tantu, è chì sò ghjunti in amichi per sparte u nostru destinu.
Simu ghjunti per porghje a manu à quelli chì, dumenica, ùn anu micca sceltu di mandà ci quì.
Per porghje a manu à quelli chì, à l’Assemblea di Corsica, anu sempre righjittatu e nostre idee.
Per porghje a manu à l’eletti corsi chì di u nostru naziunalismu ùn ne vulianu sente parlà.
Per porghje a manu à i Corsi chì dipoi quarant’anni si sò opposti à u nostru muvimentu.
Per porghje a manu, ancu, à i figlioli di quelli chì, trent’anni fà, ci annu cumbattutu incù l’arme pagate da a Francia.
Per porghje a manu, di sicuru, à tutti quelli chì dumenica, anu amparatu a nostra vittoria incù tristezza è inchietudine.
À quessi, dimu : ùn ci hè nunda à teme.
Lasciate ogni paura, voi chì entrate, incù noi, nantu à a strada di l’avvene.
Hè ghjunta l’ora di u ricunciliu di a nostra cumunità incù ella stessa.
A Corsica hè di tutti, è u guvernu naziunale, u primu dipoi u XVIIIu seculu, serà quellu di tutti i Corsi.
Per travaglià incù noi, ùn dumanderemu mai à nimu di rinicà u so parcorsu, e so idee è e so fideltà, cum’è ùn avemu mai accittatu noi di rinicà a nostra storia, u nostru parè è e nostre sulidarità.
Dumane, tutti inseme, avemu da travaglià à u bè cumunu.
Dumane, tutti inseme, avemu da mette in opera una nova pulitica, per a lingua, per a terra, per un sviluppu à pro di i Corsi, per a ghjustizia suciale.
Dumane, scuntreremu i ripresententi di a sucetà corsa, impiecati di u publicu è di u privatu, artisgiani, cumercianti, agricultori, travagliatori culturali, insignanti, studienti, disimpiecati è ritirati, socioprufesiunali, associi è sindicati…
I scuntreremu per mette in puntu un veru prugettu di sucetà, largamente spartu da i Corsi.
Dumane, anderemu inseme in Parigi è in Brusselle incù a forza ch’elli ci anu datu i Corsi dumenica, è neguzieremu i mezi di dirittu nicessarii per fà chì u populu corsu campi bè è ch’ellu sia maestru nantu à a so terra.
Dumane, otteneremu l’ammistia di i prigiuneri è di i ricircati.
Dumane s’apreranu e porte di e prigione perchè i Corsi a volenu è chì nimu ùn si puderà oppone à issa voluntà populare.
Dumenica, vutendu per i naziunalisti, hà dettu u populu corsu chì a Corsica ùn era un pezzu di un altru paese ma una nazione, incù a so lingua, a so cultura, a so tradizione pulitica, a so manera di participà à u mondu.
U populu corsu hà vulsutu chì un naziunalistu sia presidente di u Cunsigliu esecutivu di a Corsica.
Hà vulsutu dinù chì un indipendentistu sia presidente di issa Assemblea, santuariu di a dimucrazia corsa.
Circheremu, incù umilità, à mostrà ci degni di issa cunfidenza.
Compierahju incù duie parolle chì si leghjenu spessu in li vechji scritti di i nostri antenati. Oghje sò, isse parolle, più preziose chè mai : « Campate felici ! »
Evviva a Nazione,
Evviva a Corsica

 

Commentaires

domi2a | 19/12/2015 - 03:32 :
Bonjour Juste un petit rectificatif : Gilles SIMEONI est président de l'exécutif et Jean Guy TALAMONI celui de l'Assemblée Merci

Connexion utilisateur

CAPTCHA
Cette question sert à vérifier si vous êtes un visiteur humain afin d'éviter les soumissions automatisées spam.

Pages