Accueil
Aimé CESAIRE
Frantz FANON
Paulette NARDAL
René MENIL
Edouard GLISSANT
Suzanne CESAIRE
Jean BERNABE
Guy CABORT MASSON
Vincent PLACOLY
Derek WALCOTT
Price MARS
Jacques ROUMAIN
Guy TIROLIEN
Jacques-Stephen ALEXIS
Sonny RUPAIRE
Georges GRATIANT
Marie VIEUX-CHAUVET
Léon-Gontran DAMAS
Firmin ANTENOR
Edouard Jacques MAUNICK
Saint-John PERSE
Maximilien LAROCHE
Aude-Emmanuelle HOAREAU
Georges MAUVOIS
Marcel MANVILLE
Daniel HONORE
Alain ANSELIN
Jacques COURSIL

I TESORI D’UNA LITERATURA : ALESSANDRO PETRIGNANI

par Anghjulu Santu Pietrera http://tonutimpesta.blogspot.com/
I TESORI D’UNA LITERATURA : ALESSANDRO PETRIGNANI

Almenu una volta u mese, vi portu à scuntrà un autore o un’ opera maiò di a literatura corsa. Oghje ciuttemu in u XIXmu seculu è a literatura corsa di spressione taliana cù Alessandro Petrignani. Una cronaca chì ci porta dinù pè issu bellissimu rughjone di a Casinca.

 

Alessandro Petrignani fù unu di l’autori più appreziati di u so tempu. Natu in A Vinzulasca in lu 1785, l’omu era prumessu à una bella carriera literaria s’è Falcina ùn ne avia micca decisu altrimente. In u 1813, u giovanu Alessandro hè assassinatu, cascatu in una trappula trà Pianellu è Zuani. S’ellu si crede a storia, a so morte hè cagiunata da una litica, ligata à una lascita. Petrignani sparisce à l’età di 28 anni, lachendu un' opera urfagna è manuscritta, chì richjode forse i più belli passi literarii corsi di spressione taliana. Un ghjornu per furtuna, i so puemi sò publicati in un edizione pustuma in lu 1844, esciuta ind’è Fabiani.

 

Sta publicazione impurtante, salvezza di pettu à u scordu, permette di vede u talentu maiò di u pueta, rendedu li una ghjustizia più chè meritata. E so duie opere maiò, La Pila Rapita è u Testamento di Mamma Catalina, sò veri ghjuvelli burleschi, induve s’intreccianu risa è scherzu. In La Pila Rapita chì conta a storia d’una rivalità paisana spunta l’influenza di La Secchia Rapita di Alessandro Tassoni, puntellu maiò di u puema eroi comicu, allora rifarenza assuluta pè i pueti isulani.

 

Testamento di Mamma Catalina hè a più bella prova di s’inversione di significatu, in u duminiu di u dolu. Una tematica chì durerà d’altronde fin’à Anton Sebastiano Lucciardi è u so Testamentu di Mamma Mozza. Quì, Mamma Catalina prima di more lascia qualchì affare à i so paisani. Eccu ne qualchì versu : 

 

Ad ogni prete 

O pur frate di messa. 

In ricumpensa 

Li sia data e cuncessa 

Una muneta di Spagna 

E nun manchi la prumessa 

E a li chierici e all’abbati 

La metà di quella stessa 

 

Centu zicchini 

Si dianu a i puveretti 

¨Pe u so suffragiu 

Da esse a questu eletti 

Chi ne anu assai bisognu 

E si trovanu assai stretti 

E perch’abbia lu so effettu 

Longu tempu nun s’aspetti 

 

U testu palesa sopr’à tuttu a prisenza chjara di a lingua corsa. È si pò ancu pensà chì senza a morte tragica di u so autore, U testamento averia suppiantatu A Dionomachia è u so Serinatu di Scappinu pè diventà u primu testu stampatu in lingua corsa. 

 

Mentre i preghjudizii di sta corta esistenza, a lascita di Petrignani si sculina ognitantu oghje, è a so maestria era d’altronde ricunnisciuta da i so cuntempuranei. Grande ammiratore di u pueta Petrignani, Salvatore Viale li dedicherà ancu u Canto Ottavo di a so Dionomachia (1817). In quantu à e so cumpusizione religiose, tale e so Lode, sò sempre cantate oghje in a chjesa di A Vinzulasca. Eccu forse a reale orma di so propiu tistamentu.

Connexion utilisateur

CAPTCHA
Cette question sert à vérifier si vous êtes un visiteur humain afin d'éviter les soumissions automatisées spam.